Cesiunea de creanta

Conform Codului Civil, cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului (cumparatorul creantei) o creanta impotriva unui tert (debitor).
Cesiunea de creanta poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit si transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata, precum si drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului, fara notificarea debitorului, insa acesta din urma este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care:
– accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
– primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport de hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului.
Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului. De asemenea, atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate solicita prezentarea dovezii scrise a cesiunii, iar pana la primirea dovezii, poate suspenda plata.
Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.
In cazul cand cesiunea se comunica o data cu actiunea intentata debitorului, aceasta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste pana la primul termen, exceptand cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii, debitorul se afla deja in intarziere.
Avand in vedere ca cesiunea de creanta este un contract in sine, in lipsa oricarui elemente caracteristic acestuia – capacitate, cauza, obiect- poate fi solicitata anularea sa.
Cesiunea de creanta priveste o obligatie care consta in plata unei sume de bani si poate privii creante ce rezulta din contractele de locatiune, vanzari, schimburi etc., insa nu sunt pot fi cedate creante ca salariile pana la o anumita cota sau pensiile de intretinere.