Tipuri de creante

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste termenul creanta ca fiind dreptul pe care il are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datoreaza. Practic, creanta reprezinta o anumita indatorire aparuta in urma unui raport obligational al unei activitati.
Cele mai cunoscute creante sunt cele care provin din raporturile obligationale reglementate de dreptul civil, comercial, dreptul muncii sau Codul Fiscal. Prim urmare, putem identifica urmatoarele tipuri de creante:
– creante civile;
– creante comerciale;
– creante bancare;
– creante fiscale sau bugetare;
– creante salariale.
Creantele civile – sunt acele creante nascute din raporturile intre persoane fizice, necomercianti sau neprofesionisti.
Creantele comerciale– sunt rezultate in urma incheierii contractelor comerciale.
Contractul comercial este acel contract incheiat intre comercianti, ori intre comercianti si o autoritate contractanta , ce are ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui pret reprezentat de o suma de bani.
Creantele bancare– sunt creantele nascute in urma incheierii unui contract de credit bancar.
Contractul de credit bancar este contractul de impumut de consumatie prin care imprumutatorul( Banca) remite imprumutatului (persoana fizica sau juridica) o suma de bani contra unei dobanzi, imprumutatul obligandu-se sa restituie respectiva suma de bani intr-o anumita perioada de timp.
In aceasta situatie, debitorul se obliga sa utilizeze creditul in scopul pentru care a fost contractat, sa-l ramburseze conform unui grafic stabilit de comun acord si sa plateasca dobanda si eventualele penalitati, in cazul in care nu-si respecta una sau mai multe dintre clauzele convenite.
Creantele fiscale– sunt drepturile patrimoniale provenite din raporturile de drept material fiscal canstand in:
– creante fiscale principale: nascute din obligatia de plata a taxelor, impozitelor, amenzilor si altor sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat;
– creante fiscale accesorii: nascute din perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere.
Creantele salariale– acest tip de creante este reglementat de dreptul muncii si sunt rezultatul unui raport de munca creat intre angajator, ca debitor si salariat, avand rolul de creditor.
Pentru a se putea executa o creanta, indiferent de tipul ei, aceasta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
Creanta certa– conform Codului de Procedura Civila, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul (ex: contract semnat si stampilat de debitor, facturi semnate si stampilate de debitor, angajamente de plata semnate si stampilate de debitor, etc.).
Creanta lichida– presupune ca aceasta sa aiba un cuantum foarte bine determinat. Acesta poate fii determinat prin insusi actul de creanta (contract, factura etc.) sau cu ajutorul actului de creanta si a altor acte neautentice ( fise de client cu recunoastere de sold din partea debitorului, dovezi de plata partiala etc.).
Creanta exigibila– presupune ca acesta sa aiba o scadenta implinita, pentru a permite, astfel, creditorului s-o execute imediat.